Cea mai veche Moara de apa din Tara Fagarasului

In comuna Sinca, satul Ohaba, se gaseste cea mai veche moara de apa din toata Tara Fagarasului. Candva exista aproape in fiecare sat cate o moara, chiar si in Sinca Veche, insa oamenii nu s-au mai ocupat de ele, ori pentru ca au fost nationalizate, ori pentru ca darile la stat era prea mari pentru morarii din sate, si anii au trecut peste ele si s-au daramat si au ramas ale nimanui.

Din fericire, Moara cu apa din Ohaba nu a fost nationalizata, insa cu sacrificiul a doi ani de inchisoare a morarului Serban Ion, ce-a de a treia generatie care a dus mestesugul mai departe.

Au trecut 138 de ani si patru generatii de cand aceasta moara a inceput sa macine faina pentru oamenii din sat, si inca este functionala. Moara a fost ridicata in 1837 iar acet fapt este dovedit de inscriptia de pe lada de faina.

Serban Nicolae, cel care a construit moara, prin cai nestiute, a reusit sa aduca in sat pietrele de moara tocmai de la Lyon din Franta. Unn motiv cu care se poate mandrii Franta este cremenele, cea mai dura roca, pe care a exportat-o in toata Europa, si dupa mii de kilometrii parcursi, a ajuns si in Ohaba.

Roata morii este actionata de

“Sa fi morar nu este usor, mai ales astazi, cand toata lumea este in criza. Aici se macina trei tipuri de faina. Faina alba, integrala si tarate. Este poarte important sa fie acest procedeu lent de macinare (ne-a povestit domnul Popa Nicolae), in acest fel, faina de moara cu apa este mult mai sanatoasa, in timpul macinarii faina nu se incalzeste, in consecinta faina macinata in acest fel nu se strica, este faina ecologia si nu contine E-uri”.  Dar domnul Popa impreuna cu sotia sa, se ocupa de aceasta moara din dragoste fata de traditie si din respect fata de cei carora le-au fost ucenici.

Din pacate cei care ar trebui sa se ocupe de promovarea valorilor locale si perpetuarea traditiilor, nu considera ca acesta moara (cu cele doua pietre ale sale aduse tocmai de la Lyon, care cantaresc cate o tona fiecare) ar trebui restaurata si ca este un proiect prea mic pentru a se face investitii.

citeste si Jurnal de Calatorie